Trăim într-o lume în care ploile acide sunt ceva obişnuit,
la fel ca băuturile acidulate din magazine ori ca omniprezentul acid
citric din alimentele procesate industrial. Ceea ce mâncăm, ceea ce bem
şi chiar cuvintele pe care le rostim sunt de foarte multe ori prea
acide. Mulţi cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva această
lume... acidă care ne înconjoară conduce la bolile şi tulburările cu
care ne confruntăm tot mai des. Iar studiile au arătat că, într-adevăr,
excesul de aciditate din organism provoacă majoritatea îmbolnăvirilor,
în timp ce curele de alcalinizare conduc la vindecare. Soluţia se află
la antipod: dieta alcalină, despre care vom vorbi în continuare -
Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o
substanţă se numeşte pH, şi cu cât acesta are o valoare mai mare, cu
atât acea substanţă este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului
pentru vindecare este mai veche de un secol şi a fost pentru prima oară
emisă de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit
cu carne animale care aveau o dietă vegetariană şi a observat după
câteva zile că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei
carnivore. Tot el a observat, însă, şi că un pH acid al urinei
favorizează apariţia infecţiilor renale şi urinare, formarea pietrelor,
precum şi alte tulburări la acest nivel. Pornind de la aceste
observaţii, el a dedus că o alimentaţie care declanşează o reacţie de
tip alcalin este benefică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp
ce acidifierea este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost
dezvoltată mai departe, de alţi oameni de ştiinţă, care au observat că
un pH acid al salivei predispune la carii dentare şi infecţii gingivale.
Apoi, în multe cazuri de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a
constatat că pH-ul sângelui, dar şi al multor ţesuturi afectate este
foarte acid. Toate acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de
medicul american Robert Young, care a scris mai multe cărţi pe această
temă, care au devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că,
practic, orice aliment acid este periculos pentru sănătate, în timp
ce alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt
unanim acceptate, mulţi medici considerând că scoaterea din dietă a
marii majorităţi a fructelor proaspete (care sunt acide), precum şi a
tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei
medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse
moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost
deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume şi mulţi dintre ei
au obţinut rezultate mai mult decât încurajatoare în vindecarea
bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce constă această cură:
Ce este dieta alcalină
Este
un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente sunt
puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din aşa-numita
categorie a alimentelor tolerate. Atenţie, însă, hrana din dieta
alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată
ajunsă în organism şi digerată, ea să producă o reacţie alcalină.
Alimentele care determină alcalinizarea sângelui, urinei, salivei
ş.a.m.d. sunt cele foarte bogate în clorofilă, adică legumele verzi şi
zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanţa-cheie în tot acest
proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu
doar un alcalinizant, ci şi un detoxifiant şi antioxidant foarte
puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate,
fac parte fructele de toate felurile, tomatele, cerealele integrale,
lactatele integrale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a
alimentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de "cinste",
carnea şi toate preparatele din carne, băuturile acidulate, zahărul
alb şi toate alimentele bogate în amidon. Să aflăm, în continuare, mai
detaliat, ce conţine fiecare categorie de alimente din dieta
alcalină:
Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină
Legumele verzi - cele mai indicate
Alimentele
bazice se consumă mai ales în stare crudă sau, eventual, gătite prin
fierbere de scurtă durată sau la abur. Sunt recomandate majoritatea
legumelor, mai ales cele verzi, şi toate zarzavaturile. Dintre legume
se recomandă în mod special: varza albă, varza creaţă, varza roşie,
broccoli, conopida, ceapa verde, usturoiul verde, prazul, dovleceii,
castraveţii, ţelina, sfecla, anghinarea, sparanghelul. Apoi, nu
trebuie să lipsească din alimentaţie salatele foarte bogate în
clorofilă, cum ar fi cele obţinute din frunzele de spanac, de salată,
de salată creaţă, de untişor, de urzici, de rucola sau de andive. Se
mai recomandă în mod special zarzavaturile proaspete, adică
ţelina şi pătrunjelul verde, mărarul, leuşteanul, năsturelul.
Dintre fructe, cele mai bune sunt: merele, avocado, lămâile, lămâile
verzi, grepfrutul, gutuile, cireşele, pepenele galben şi cel roşu.
Alimente tolerate
Sunt
un fel de alimente "neutre", care nu influenţează nici pozitiv şi
nici negativ organismul. Din această categorie fac parte tofu,
hrişca, legumele şi cerealele germinate, uleiurile extravirgine,
peştele, nuca de cocos, floarea-soarelui, usturoiul şi ceapa ajunse la
maturitate, ghimbirul, mazărea, dovleacul, cele mai multe dintre nuci
şi seminţe, laptele de nuci şi seminţe, laptele de nucă de cocos,
rădăcinile de legume (pătrunjel, morcov, păstârnac). Tot alimente
tolerate sunt şi caisele, zmeura, piersicile, perele, smochinele
proaspete, dar şi unele lactate foarte simple, cum ar fi laptele
nefiert, iaurtul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză
nefermentată în general.
Alimente strict contraindicate
Sunt
cele care produc un pH acid în organism şi care vor fi excluse pe
timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă,
ciupercile, oţetul, zahărul, mierea, cerealele, drojdia de bere,
fructele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate
sau maturate, acidul citric (lămâile proaspete sunt bune!), fructele
uscate sau confiate, roşcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru),
cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poate fi consumată puţină şi doar dacă
este făcută fără drojdie şi nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au
stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cuptorul cu
microunde sau îndelung preparate termic.
Hidratarea
În dieta
alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în proporţie
de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi consumate
sucurile alcaline, obţinute din legume, dar şi ceaiurile de plante,
cum ar fi busuiocul, menta, roiniţa, muşeţelul, cimbrişorul, socul sau
măghiranul.
Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7
(deci cât mai alcalin), de aceea este recomandat să luaţi ape minerale
care au inscripţionate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noastre
minerale sunt recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi
excluse din start), cum ar fi: Dorna, Herculane, Borsec, Izvorul Alb,
Keia, Bucovina, Devin - toate au pH-ul peste 7. Pentru tratarea apei de
la robinet există în comerţ şi aparate care reţin impurităţile (clor,
mâl, nitriţi, nitraţi) şi măresc pH-ul apei.
Efortul fizic
Alături
de consumul alimentelor şi al apei alcaline sunt recomandate şi
exerciţiile fizice, la o intensitate destul de mare, aşa încât să
producă transpiraţie. De ce? Pentru că transpiraţia din timpul
efortului ajută la eliminarea reziduurilor de metabolism acide,
reducând totodată stresul oxidativ şi crescând pH-ul sângelui.
Exerciţiile fizice (alergarea, mersul în pas rapid, fitnessul,
aerobicul, gimnastica la domiciliu) vor fi făcute în haine de bumbac,
simple, care să absoarbă foarte bine transpiraţia şi apoi să poată
fi spălate la temperaturi înalte, fără a fi deteriorate. Efortul fizic
trebuie să fie intens, sistematic, dar nu dus la extrem. La sportivii
de performanţă, care fac eforturi foarte intense sau îndelungate, s-a
observat că sângele şi ţesuturile capătă un pH foarte acid. Mai
mult, organismul chinuit de supra-efort consumă cantităţi uriaşe de
vitamine şi de alţi anti-oxidanţi, lăsând organismul fără protecţie în
faţa proceselor oxidative. Aşadar, reţineţi: efort sistematic,
intens, dar cu măsură, pentru că orice exces se dovedeşte a fi
dăunător.
Efectele curei alcaline asupra sănătăţii
Nu uitati nici fructele!
Regimul
alcalin este printre cele mai eficiente terapii contra unui număr
impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut foarte
multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu îi
constat eficienţa în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolnavilor de
cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu
fibroame, adenofibroame sau cu ovare polichistice. Merită menţionat şi
faptul că acest regim este un adevărat miracol în cazurile
infecţiilor recidivante sau rezistente la tratament, cum ar fi
candidozele, cistitele, virozele de tot felul, infecţiile
respiratorii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un
puternic stimulent şi reglator al imunităţii, reeducând organismul să
se apere singur în faţa agenţilor microbieni.
Dieta alcalină şi cancerul
Cele
mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obţinute în centrele
de sănătate deschise de către doctorul Robert Young şi profilate pe
studiul şi tratamentul afecţiunilor tumorale, inclusiv cele în stadiile
avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia alcalină standard în
cancer este o cură destul de dură, cu o durată de minimum 12
săptămâni, timp în care se consumă exclusiv alimente alcalinizante şi,
în proporţie de peste 70%, nepreparate termic. În afara acestor
alimente, se administrează sucuri alcalinizante (de păpădie, de
cicoare, de varză, broccoli, de urzică) şi suplimente alimentare în
capsule, cum ar fi sucul de orz şi grâu verde deshidratat, magneziul
şi calciul natural, extractele de alge de apă dulce. Ameliorările
sunt în majoritatea cazurilor foarte evidente, iar în unele dintre ele
de-a dreptul miraculoase: durerile sunt reduse sau dispar, reapare
apetitul alimentar şi pofta de viaţă, tumorile îşi opresc creşterea
sau chiar intră în remisie. Cum sunt posibile aceste fenomene
excepţionale? În primul rând, prin efectele detoxifiante şi
antitumorale ale clorofilei. Apoi, foarte multe din alimentele
alcalinizante în stare proaspătă, nepreparată termic, conţin veritabile
citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză şi broccoli, apigenina
din pătrunjel şi ţelină sau fitosterolii din urzică.
Dieta alcalină şi hepatita virală
În
această afecţiune, tratamentul cu alimente alcalinizante are efectul
cel mai spectaculos, declanşând o reacţie foarte puternică a sistemului
imunitar, stopând procesele distructive la nivelul ficatului şi
stimulând funcţionarea normală a acestuia. Ca element specific în
alimentaţie sunt sucurile proaspete, obţinute în mixerul electric, din
zarzavaturi şi frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare,
de pătrunjel, de ţelină, de leuştean, de frunze de morcov. Metoda de
obţinere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proaspete, bine
spălate şi curăţate de impurităţi, se pun în mixer cu 250 ml de apă
alcalină şi se mixează vreme de 60-120 de secunde, după care se
filtrează şi se consumă imediat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt
în fiecare zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6
săptămâni de cură alcalină şi de consum al acestor sucuri, se observă,
în peste 90% din cazuri, o scădere spectaculoasă a valorilor
viremiei şi ale transaminazelor, procesele de fibrozare la nivelul
ficatului sunt diminuate sau stopate, pielea tinde să îşi recapete
culoarea sănătoasă, iar tonusul fizic şi psihic cresc exponenţial.
Neaşteptat, la o cură atât de drastică, capacitatea de efort creşte şi
ea, pacientul simţindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică
evoluţia spre ciroză şi cancer hepatic şi poate fi asociată cu orice
alt tratament, natural sau de sinteză.
Dieta alcalină şi diabetul
Hidrataţi-vă cu apă plată sau ceaiuri din plante
Unii
cercetători afirmă că doar patru săptămâni de dietă 100% alcalină sunt
suficiente pentru a vindeca diabetul de tip II, şi şase săptămâni
de cură sunt suficiente pentru a ameliora foarte mult diabetul de tip
I. Aceste afirmaţii extrem de îndrăzneţe devin credibile dacă avem în
vedere cinci calităţi excepţionale ale acestei cure:
1.
Reduce direct glicemia, multe dintre alimentele alcaline de bază, cum
ar fi salata, ceapa, prazul, andivele, anghinarea sau păpădia,
conţinând substanţe cu un efect hipoglicemiant mai puternic decât
multe medicamente de sinteză antidiabetice.
2. Stimulează
direct secreţia endocrină a pancreasului, ajutând, gradat, la
reducerea dozelor de insulină şi la renunţarea la medicaţia
specifică.
3. Este foarte săracă în zaharuri cu asimilare
rapidă, prezente în alimentaţia obişnuită şi care dau adevărate şocuri
hiperglicemice. Alimente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii,
orezul decorticat, porumbul sunt total contraindicate în această
cură, care în schimb este foarte bogată în fibre alimentare, care au
un rol extrem de benefic, aşa cum vom vedea.
4. Fibrele
alimentare prezente în alimentele alcalinizante reţin glucidele rele
în stomac şi intestin, făcând ca zaharurile să fie eliberate gradat,
foarte lent, protejând astfel organismul de creşterea rapidă a
glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu efortul fizic
recomandat în această cură, reduc rezistenţa la insulină a
organismului.
5. Conţine foarte mulţi antioxidanţi care,
practic, inactivează procesele distructive care au făcut ca diabetul să
fie atât de temut. Alimentele crude protejează vasele de sânge de la
nivelul retinei, previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul
arterelor coronare şi, implicit, infarctul.
Dieta alcalină şi obezitatea
Fiind
o cură destul de restrictivă, cu puţine calorii, dar care poate fi
totuşi ţinută mult mai uşor decât regimurile de înfometare,
rezultatele sale sunt cu totul remarcabile pentru scăderea în
greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută
la pierderi rapide în greutate, de circa 3 kg pe săptămână, în primele
30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va
încetini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit,
ţesuturile îşi vor menţine elasticitatea, pielea va deveni mai
luminoasă şi fără tulburări de pigmentaţie. Aşadar, dieta alcalină este
printre cele mai eficiente şi mai sănătoase cure de slăbire, care ajută
la reducerea greutăţii, fără a crea dezechilibre organice sau
emoţionale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic
este indispensabil, dieta alcalină este un excelent mijloc de modelare a
corpului, în sensul tonifierii ţesuturilor şi al reducerii
adipozităţilor. Având un efect antiinflamator puternic, este şi un
excelent tratament intern anti-celulită.
Dieta alcalină, pietrele la rinichi şi infecţiile urinare
Votaţi cu clorofila
La
origini, dieta alcalină a fost un mijloc de prevenire şi de combatere a
litiazei renale şi a cistitelor, creşterea pH-ului organismului fiind
de natură să ajute sistemul imunitar să lupte împotriva
microorganismelor care produc bolile infecţioase reno-urinare. Mai mult,
dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal, creând la
nivelul rinichilor condiţii care nu mai permit precipitarea sărurilor şi
formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză al cistitei,
pielitelor şi pielonefritelor este mult mai eficient atunci când pH-ul
urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur şi simplu,
acţionează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate în mare
măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante medicinale
folosite în tratamentul infecţiilor reno-urinare, cum ar fi strugurii
ursului (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merişorul (Vaccinium
vitis-idaea), sunt eficiente doar în urina cu un pH alcalin. În acest
mediu alcalin, arbutina, o substanţă conţinută în frunzele acestor
plante, se descompune în substanţe antibiotice care atacă foarte
eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilococul auriu
etc.
Contraindicaţii la dieta alcalină
Fiind un
regim blând, care nu presupune înfometare excesivă sau renunţarea
la substanţe esenţiale sănătăţii, dieta alcalină este practic
lipsită de contraindicaţii. Totuşi, persoanele cu gastrită acută,
colită de fermentaţie sau rectocolită ulcero-hemoragică vor
aborda cu prudenţă acest regim, introducând crudităţile şi
alimentele bogate în fibre, gradat.
Curele alcaline foarte lungi
(de ordinul lunilor şi al anilor) sau ţinute de către copii sau
adolescenţi în creştere, trebuie completate din când în când cu
alimente bogate în aminoacizi esenţiali, cum ar fi: gălbenuşul de ou,
polenul de albine, miezul de nucă.
TESTUL VITAMINELOR
Există
un test simplu care vă ajută să depistaţi dacă organismul suferă de
insuficienţă de vitamine şi minerale ce se găsesc în cantităţi mari în
verdeţurile şi legumele de la începutul verii.
1. Întindeţi
braţele înainte, cu palmele în sus şi îndoiţi cele patru degete de la
ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie. Dacă nu
reuşiţi să atingeţi palmele cu vârfurile degetelor simultan este semn de
insuficienţă de vitamine din grupul B, în special B6.
2. Dacă aţi observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C.
3.
Dacă vă deranjează permanent ţiuitul în urechi şi aveţi vertijuri,
înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 şi E, dar şi de
microelementele potasiu şi mangan.
4. Albul ochilor de
culoare roşiatică, incapacitatea de a ne adapta la întuneric sunt semne,
în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A şi B2.
5. Mătreaţa apare în cantităţi mari din cauza insuficienţei vitaminelor PP, B12, B6 şi microelementului seleniu.
6. Dacă părul se rupe uşor şi devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H şi B9.
